📖 Se vede că am fost în concediu jumătate de lună, pentru că am reușit să citesc 5 cărți în august. Multe mi-au plăcut și vi le recomand. Toate cele 5 cărți citite în luna august se citesc ușor și sunt destul de relaxante.
Lucrurile omenești – Karine Tuil
📖 “Lucrurile omenești” – Karine Tuil. Unul dintre beneficiile pe care le am de când am revenit la serviciu este contul la Bookster. Chiar dacă trebuie să fac un drum până la birou pentru cărți (eu lucrez de acasă).
📖 Am primit un kit de vacanță ce conținea multe bunătăți și o carte surpriză aleasă de ei. Ei bine, cartea primită m-a captivat de la primul capitol. E genul de carte pe care dacă ai început-o, nu o mai lași din mână. Poate de aceea a luat și Prix Interallié și Prix Goncourt des Lycéens 2019. Romanul este despre un cuplu de intelectuali care decid să se despartă. Ei au un fiu și acesta este acuzat de viol de către fiica actualului partener de viață al mamei lui.
📖 Și nu am lăsat cartea din mână în primele zile de concediu. Iar Ana mi-a făcut fotografia aceasta superbă. 💚
Niște oameni care nu aveau nimic în comun, care abia se cunoșteau, care nu se iubeau și care, fără îndoială, nu aveau să se iubească vreodată erau siliți să coabiteze pentru că doi adulți tiranizați de ceea ce numeau, cu gravitate, “iubirea lor” le impuseseră asta peste noapte.
Să urle, să ardă – Leslie Jamison
📖 “Să urle, să ardă” – Leslie Jamison. O carte de eseuri pe care am primit-o în urma unui schimb de cărți făcut pe grupul Reading is cool.
📖 Cartea este potrivită pentru vacanță și pentru relaxare. Eseurile se citesc repede, au un ton de reportaj-mărturie, naratoarea împletește experiențele proprii cu cele ale reportajelor pe care le realizează. Mi-a plăcut cartea.
📖 Mi-a plăcut, în special, un eseu despre o femeie pe care o întâlnise când li s-a anulat un zbor și părea foarte enervantă cu toate solicitările ei. Apoi a văzut că schiopăta. A căutat-o pe Google și femeia era victima unui atac în urmă cu un an. După ceva timp, femeia i-a mărturisit că schiopătează că a dansat foarte mult în concediul din Mexic.
Uneori te doare și să stai în picioare. Uneori cineva are nevoie de ajutor pentru că are nevoie, nu pentru că are o poveste suficient de fascinantă, de nobilă sau de ciudată ca să îl merite, iar uneori faci și tu ce poți. Asta nu te face un om mai bun și nici mai rău. Nu te schimbă deloc, cu excepția fracțiunii de secundă în care îți imaginezi ziua în care tu vei fi cel nevoit să ceară.
Niciodată nu poți spune despre un om exact povestea pe care ar fi spus-o el.
Ce gândește copilul meu? – Tanith Carey și Dr. Angharad Rudkin
📖 “Ce gândește copilul meu?” – Tanith Carey și Dr. Angharad Rudkin. Am primit cartea cadou de la soțul meu când l-am născut pe Bogdan.
📖 Este o carte ilustrată, ușor de citit și de înțeles, ce te trece prin diferite scenarii aplicabile copiilor de la 2 la 7 ani. Autorii bănuiesc ce ar putea gândi părinții și copiii în anumite situații și apoi emit sfaturi pertinente și ușor aplicabile în fiecare caz. Sunt sfaturi decente, pe care mulți dintre părinți le urmăm oricum.
Copiii trăiesc aproape exclusiv în prezent, până pe la 7 ani. Tind să-i întrerupă pe adulți când vorbesc deoarece sunt foarte concentrați asupra nevoilor proprii și încă nu știu să-și controleze impulsurile pe deplin.
Portocalele verzi – Vitali Cipileaga
📖 “Portocalele verzi” – Vitali Cipileaga. Contul la Bookster mă determină să citesc mai mult. Mi-a apărut cartea ca și recomandare, așa că am împrumutat-o.
📖 Cartea este despre o fată bolnavă ce pare urmărită de un destin tragic în jurul vârstei de 27 de ani de care se apropie. Inițial mi s-a părut captivantă, apoi așa și așa, apoi iar m-a captivat. Este genul de carte relaxantă, de vacanță ce se citește repede. În câteva ore dacă te concentrezi asupra ei.
Uneori vorbesc cu marea și o rog să mă primească în imensitatea ei, să mă spele de boala care-mi curge prin vene și să mă arunce înapoi, printre pietre, puternică și sănătoasă.
Culorile uitării – Dr. Vasi Rădulescu
📖 “Culorile uitării” – Dr. Vasi Rădulescu. Am citit de același autor “Dragă inimă” și mi s-a părut drăguță. Era o carte despre inimă (medicul care a scris-o fiind cardiolog) și diverse întâmplări cu pacienți sau ficționale simpatice pe acest subiect. Cartea de față este despre creier și este o dovadă vie că ar trebui să scriem despre ce cunoaștem.
📖 Mi se pare că nu are nicio noimă cartea. Sunt pur și simplu pagini cu idei de-ale scriitorului puse pe hârtie fără legătură (deși se dorește) între ele. Se citește repede, dar nu mi se pare că rămâi cu ceva din ea. Nici informații, nici relaxare. Ultima parte, o poveste adevărată despre un caz umanitar a mai ridicat puțin nivelul cărții.
Albastru. Nu știi unde începe și unde se termină. Te poate speria. Dă mâna cu întunericul pe o parte și cu lumina pe altă parte, dar preferă tenebrul. Se prelungește cu negrul spațiului când ne referim la cer și poate fi spart, din loc în loc de către stele. Ce mici sunt stelele. Ce mici sutem noi.
Voi ce cărți relaxante ați mai citit vara aceasta?