Am descoperit de curând un nou autor care îmi place foarte mult. Guillaume Musso se numeşte. Am citit pe nerăsuflate “Central Park” şi am continuat cu “Mâine” şi cu “Chemarea îngerului“. Cărțile lui se citesc foarte repede şi te prind imediat. Sunt pline de răsturnări de situație şi pe măsură ce le citeşti ajungi să îți pui o mulțime de întrebări. Eu cel puțin îmi pun. Poate am prea mult timp de gândire.
Ultima carte a lui Musso pe care am citit-o a fost “Vei fi acolo?“. Este povestea unui chirurg de succes în vârstă de 60 de ani care are posibilitatea de a se întoarce în timp şi alege să se întoarcă cu 30 de ani în urmă pentru a o vedea pe singura femeie pe care a iubit-o şi care a decedat. Înghite o pastiluță şi ajunge să se întâlnească cu el, la 30 de ani. Cartea te ține în priză de la prima până la ultima pagină.
Nu am împlinit nici 30 de ani deci nu cred că m-aş putea întoarce chiar atât de mult în timp. Dar dacă ar fi să mă întorc undeva, dacă aş avea parte de o pastilă aurie, magică… M-aş întoarce în liceu. În perioada celor mai mari schimbări cu corpul şi cu personalitatea mea. Când am experimentat toate tunsorile, culorile de păr, tipurile de ținute, formații care îmi plac. Când am crezut că iau decizii de viață şi de moarte mereu. Când nu aveam internet acasă şi mergeam la internet cafe şi intram pe toată lumea din lista mea de messenger să îi întreb ce mai fac.
Fix atunci m-aş întoarce. Şi mi-aş spune că totul va fi bine în viitor. Că vor mai exista perioade oribile când voi crede că viața mi s-a sfârşit, dar nu va fi aşa. Viața aşa cum o ştiam s-a sfârşit într-adevăr, dar după un hop mare, o recuperare – voi fi mai puternică şi clar totul va fi bine. Că toți oamenii au zile bune şi zile proaste şi că le trăim ca atare. Că voi avea o fetiță perfectă şi altceva nu va mai conta.
Pur şi simplu mi-aş da sfatul să nu mă mai stresez cu toate nimicurile inutile, să mă bucur de viață aşa cum este, să mă duc la orele de sport şi să mănânc mai sănătos. Poate mi-aş zice şi numerele câştigătoare de la loto, că parcă zenul vine mai bine când nu ai grija zilei de mâine. :))
mă gândesc la tine ca la nașterea unui fluture…plină de zbucium și culoare :). Nici n-aș schimba această naștere 🙂
o să caut cărțile.
eu știu unde m-aș întoarce și ce aș schimba…