Cum putem consolida relația dintre frați? Cum putem dezvolta empatia copiilor? Cum îl pregătim pe fratele mai mare pentru venirea bebelușului? Cum putem aplana conflictele dintre frați? Sunt doar câteva dintre subiectele pe care le-am discutat cu psihologul Robertina Ciobanu într-o ședință de consiliere parentală online.
Am participat la un concurs pe un grup de părinți pe Facebook, am câștigat o ședință de consiliere parentală online și am zis să vă împărtășesc și vouă informațiile aflate de la un expert, cu siguranță sunt foarte utile. Eu am o fetiță în vârstă de 4 ani și 8 luni și un băiețel de 3 luni și jumătate.
Fratele mai mare poate fi pregătit pentru venirea bebelușului prin jocuri de rol prin care să înțeleagă cum va fi viața cu bebe. Îi putem citi povești despre bebeluși și despre frați. Îi putem spune că va veni un bebeluș care va fi la fel de important ca și el, dar că îl vom reasigura mereu că îl vom iubi la fel de mult. Fetiței mele i-a adus Moș Crăciun cadou un bebeluș cu tot felul de accesorii pe care am exersat și cartea “Connie și bebelușul”. Ulterior, am comandat tot felul de cărți despre relația dintre frați. Una dintre ele este Jumi și Juma: Ești un superfrate!
Copilul mai mare trebuie încurajat să participe la activitățile legate de bebe. Ei se bucură atunci când sunt de ajutor. Pentru fetița noastră mai mare, băița bebelușului este punctul culminant al zilei. Îi place să ne ajute să îl spălam pe bebe (sau să îl spele ea). Sunt zile în care se joacă și nu este interesată, dar sunt și zile în care se implică. Stau cu ea în cameră când alăptez, când îi schimb scutecul bebelușului, ea îi vorbește bebelușului.
Copilul mai mare poate fi ajutat să identifice emoțiile bebelușului. Îl putem întreba ce crede că vrea bebe, de ce crede că plânge, cum crede că se simte, ce ar dori? Așa își identifică și el emoțiile, punându-se în papucii altei persoane. Noi i-am explicat fetiței noastre că dacă bebelușul își bagă mânuța în gură probabil îi este foame, dacă își duce mâna la ochi, poate îi este somn… iar acum ea dacă îl vede pe bebe făcând vreunul din aceste gesturi ne spune: lui bebe îi este foame/somn.
Dacă fratele mai mare își supără fratele mai mic (îi ia vreo jucărie, de exemplu) poate fi redirecționat să se joace cu cel mic. De exemplu, să se joace împreună cu acea jucărie. Să nu i se atragă atenția asupra comportamentului, dar să i se ofere o alternativă.
Ideal ar fi să aveam 5 interacțiuni pozitive la una negativă. Adică dacă am avea ceva de “reproșat” să și “lăudăm” de 5 ori.
Să nu facem comparații între copii. X a început să meargă mai repede, Y era mai cuminte. Chiar dacă discutăm cu cineva și copilul cel mare este de față și credem că nu ne aude.
Să nu îi spunem copilului mai mare că îl iubim mai mult. Deși suntem tentați, pentru că bebelușul oricum “nu înțelege”, ok ar fi să îi spunem de la început că îi iubim la fel pe ambii. Nici mai mult, nici mai puțin.
Fetița mea înțelege că eu trebuie să îl țin în brațe pe bebe, să îl hrănesc, să îl schimb, să am grijă de el. Dar când soțul îl ține pe bebe în brațe, se dezlănțuie un tantrum de toată frumusețea. Eu nu o mai pot căra pe ea în brațe pentru că este destul de grea pentru mine. Varianta noastră ar fi eu să îl iau pe bebe, soțul pe cea mică. Specialistul ne-a oferit o alternativă: soțul îl ține în continuare pe bebe în brațe pentru că bebe nu poate merge singur, iar eu o țin pe ea de mână, că poate merge și îi explic că așa se manifestă iubirea și grija noastră față de ea.
Putem observa cauza conflictelor dintre frați înainte de a găsi vinovați: sunt obosiți, infometați, vor atenția fratelui.
Empatia se poate dezvolta prin diferite jocuri. Dacă ai fi frățiorul tău, ce joc ți-ar plăcea să te joci? De ce crezi că s-a supărat frățiorul tău? Nu vrea să se joace cu ține, ce ai putea să faci?
Frații trebuie să își respecte diferențele dintre ei. De exemplu, dacă unul vrea să se joace cu mașinuțele și altul vrea să cânte, pot face cu rândul. Astfel înțeleg mai bine pasiunile fratelui și înțeleg că acestea sunt importante și trebuie respectate.
Frații pot face echipă în diferite situații. De exemplu, la curățenie. Copii vs. părinți. Abia aștept!
Ultimul, dar cel mai important sfat: SĂ NE OFERIM TIMP PENTRU NOI. Să facem ceva singure pentru a ne reîncărca bateriile: să vedem un film bun, să citim o carte, să facem o baie, să ieșim cu prietenele, orice ne relaxează.
Robertina Ciobanu este psiholog clinician și are experiență de lucru cu copii cu tulburări de spectru autist și cu copii tipici. Momentan lucrează în cadrul unui proiect european pe postul de consilier școlar și desfășoară ședințe de evaluare și consiliere cu copiii de la grădiniță și școală și ateliere cu părinții. Ariile dânsei de interes sunt evaluarea și terapia psihologică a copiilor și adolescenților și îmbunătățirea relațiilor părinte-copil.
Recomand ședințele de consiliere parentală online. Într-o oră poți afla răspunsul la o mulțime de întrebări care te frămantă și poți primi instrumente pentru a acționa. Eu am citit multe cărți de parenting, dar sunt momente concrete în care parcă nu aș deschide o carte să caut fix ce pot face în situația respectivă.
Sursa foto: pixabay.com
Super util. Îi trimit și soră-mii să citească. 😉