✰ Suzeta ✰ – cum a renunțat la ea

Cel mai important lucru din viața Anei era fără îndoială suzeta. Pentru mine renuntarea la suzeta devenise prioritatea numarul 1. La un an și câteva luni i-a dat și un nume, DUDA, era cuvântul cel mai folosit din vocabularul ei până a renunțat la ea. Sunt pro suzetă fiindcă, la ea, alternativa consta în degetul mare, deci am încercat din primele săptămâni să-i dăm suzeta. Ea a a acceptat-o când avea 2 luni și a fost o revelație atât pentru ea cât și pentru noi, a dormit instant în leagăn timp de 2 ore și apoi viața noastră s-a schimbat complet, dormeam noaptea, se calma imediat cum primea suzeta, etc. Voi fi sincer, ne era mai comod cu DUDA în viața noastră.

Am realizat că este momentul să renunțe la suzetă când avea 1 an și jumătate, iar într-o ieșire în parc am uitat suzeta acasă. A vorbit aproape 4 ore fără să se oprească, lucru care ne-a făcut să realizăm că dependenta de suzeta o împiedică să-și dezvolte această abilitate în ritmul corespunzător. Asta mi-a dat de gândit, am citit diverse articole care mi-au confirmat că era cazul să renunțăm la suzetă. Totuși, renuntarea la suzeta a fost o mare provocare pentru noi.

Cum a renuntat Ana la suzeta

• Am început treptat, în plimbările noastre prin parc am început să-i distrag atenția, mânca un biscuițel și uita de suzetă, ne jucam cu alți copii care nu aveau suzetă, trecea un câine și spuneam că a luat-o ham-ham etc. Am reușit astfel să avem câteva ore pe zi în care uita de suzetă (în primele 2 săptămâni).
• Următorul pas a fost realizat de creșă, le-am rugat pe doamnele educatoare să nu-i mai dea suzeta în timpul programului, doar la somn. Doamnele au spus că a fost foarte ușor fiindcă cei mici au tendința să copieze copiii mai mari și sunt mai ascultători la creșă (următoarele 2 săptămâni).
• După o perioadă, am început să nu-i mai dăm nici noi suzeta decât la somn. A fost puțin dificil, inițial cum o luam de la creșă striga ‘duda duda’ timp de 10 minute, până ajungeam în parc și luam un fresh de portocale de la tonomat. Apoi se juca prin parc și uita de ea, o mai cerea doar pe drumul spre casă sau dacă era foarte supărată (alte 2 săptămâni).
• Am încercat apoi să renunțăm complet … mare greșeală, 3 nopți la rând a strigat după ea 20 minute până când am cedat. Dependenta de suzeta era foarte puternica! Am rugat educatoarele să nu-i mai suzeta la somnul de zi, să progresăm totuși puțin. Doamnele s-au descurcat mult mai bine decât noi, s-a acomodat instant.
• Am încercat să-i lăsăm suzeta până adoarme și apoi să i-o luăm în somn. Era destul de obositor fiindcă atunci când era agitată găsea suzeta (sau o găseam eu) și se calma imediat. Pur și simplu nu putea să doarmă fără ea, era dependentă de ea.
• Pasul final era să renunțăm total. Din păcate, mereu intervenea ceva, nu se aliniau planetele. Se îmbolnăvea, plecam în deplasări, trebuia să plecăm undeva și rămânea cu bunicii, astfel încât a mai rămas cu suzeta la somn încă 9 luni. Într-un final, am ajuns la o ecografie de rutină, iar medicul ne-a spus să renuntam la suzeta altfel o să-i afectăm dentiția pe viață. Așa că nu a mai contat nimic, nu am mai încercat să găsesc perioada în care se aliniază toate planetele, pur și simplu am început.
  • I-am luat suzeta într-o duminică noapte. A durat 3 ore să o adorm, am mai ascultat muzică, ne-am uitat la un desen animat etc. Noaptea se trezea și suspina ca un animal rănit. Trebuia luată în brațe și legănata minute bune.
  • Timp de 3 nopți am rezistat, a 4-a noapte am zis că merităm toți o noapte bună de somn și am cedat. Apoi am lăsat-o iar 2 zile fără. În weekend am plecat la o nuntă și a rămas cu bunicii, iarăși a primit suzeta.
  • În a două săptămână ne chinuiam 2 ore să o adormim, dar măcar nu se mai trezea noaptea. Era greu să o adormi dar măcar progresasem, dura 2 ore în loc de 3 și nu mai intra în sevraj…
  • În săptămâna 3 am făcut pauză fiindcă eu eram în deplasare. A adormit 5 zile cu suzeta dar în 2 zile i-a fost luată după ce a adormit, scăpase de dependență.
  • În săptămâna 4 am avut parte de un mic regres, dar am recuperat repede. La final de săptămână deja adormea ca și cum ar avea suzetă și am reușit să o culcăm și la prânz fără.
  • Pentru a-i da de înțeles că s-a terminat acest capitol din viața ei, ne-am dus la gâștele noastre favorite și i-am spus că ea este prea mare pentru suzetă, trebuie să o dea puilor care sunt mici și au nevoie de ea. Le-a aruncat pe amândouă (aveam întotdeauna una de rezervă) fără regret și s-a uitat cum dispar. Una se încăpățâna să rămână pe loc, a început să strige rațele și gâștele să vina să ia suzeta, a fost chiar simpatică.

După acest episod, viața a revenit la normal, a început să adoarmă/doarmă noaptea la fel ca înainte.

Sfaturi practice pentru dependenta de suzeta

• Renuntarea la suzeta se face în pași mici, nu are sens să traumatizați copilul pentru o lună în plus sau în minus.
• Nu amânați la nesfârșit, planetele nu se vor alinia niciodată (acest articol a stat în draft 9 luni până am renunțat la ea complet).
• Pentru ultimele două etape găsiți o perioadă în care nu sunteți stresați (de preferat concediu)
• Când treceți la altă etapă este normal să plângă după suzetă (30-45 min) câteva zile.
• Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este să renunțe la ea în timpul zilei. Pentru somn, o puteți lăsa până când aveți o perioadă mai liberă și vă puteți permite câteva nopți bune cu somn întrerupt.
• Micșorați numărul de suzete din casă (nu le lăsați la vedere), noi aveam 4 și mereu lua câte una, când am lăsat doar una la vedere, a început uite de ele .

Cum a decurs renuntarea la suzeta pentru voi? Ce probleme ați întâmpinat ? Ce trucuri de luat suzeta aveti ? V-au folosit informatiile noastre despre cum renunta la suzeta ?