M-am gandit sa povestesc putin despre principiile parentingului neconditionat, asa cum sunt ele enumerate in cartea “Parenting neconditionat” de Alfie Kohn. Multi parinti au citit articolul “Ne iubim copiii neconditionat sau simtim nevoia de control absolut?” asa ca am decis sa scriu un articol si despre principiile parentingului neconditionat. Mai jos sunt cateva modalitati care, asa cum spune autorul: “deriva din cercetari, dintr-o sinteza a muncii altor consultanti de baza, din experienta mea si din observatiile mele asupra altor familii.”
Principiile parentingului neconditionat
1. Reflectati.
2. Reganditi-va solicitarile.
3. Concentrati-va asupra obiectivelor pe terme lung.
4. Puneti relatia pe primul loc.
5. Schimbati-va perspectiva, nu doar actiunile.
6. R-E-S-P-E-C-T.
7. Fiti autentic.
8. Vorbiti mai putin, intrebati mai mult.
9. Tineti cont de varsta copilului.
10. Cand copilul face ceva, ganditi-va intotdeauna la cel mai intemeiat motiv.
11. Nu spuneti “nu” nejustificat.
12. Nu fiti rigid.
13. Nu va grabiti.
1. Reflectati
Trebuie sa fim sinceri cu noi insine si sa descoperim motivele pentru care facem anumite lucruri. Cu cat ne cunoastem mai bine, cu atat cresc sansele sa devenim parinti mai buni. De exemplu, insusirile care ne scot cel mai des din sarite la copilul nostru, sunt, de regula, o reflexie a insusirilor noastre negative.
2. Reganditi-va solicitarile
Poate ca, atunci cand copilul nu face ce ii cerem, nu el este problema, ci solicitarea noastra. Poate avem asteptari prea mari de la copiii nostri sau asteptari care nu sunt potrivite varstei lor. Poate vrem sa ii indrumam catre o anumita activitate ca vrem noi, dar copilului nu ii face placere sa faca acel lucru.
Inainte de a cauta o metoda de a-i convinge pe copii sa faca ce le spunem, ar trebui mai intai sa ne acordam timp pentru a regandi valoarea sau necesitatea solicitarilor noastre.
3. Concentrati-va asupra obiectivelor pe terme lung
Trebuie sa avem o persepectiva mai larga. Nu sa ne gandim sa obtinem rezultate de moment. Vrem sa colaboram cu copilul si sa aplicam tehnici de parenting de durata.
4. Puneti relatia pe primul loc
Este foarte importanta relatia pe care o cream cu copiii nostri. Dorim ca ei sa aiba incredere in noi si nu sa se infricoseze cand intram in camera.
Parintii nu ar trebui sa caute “ solutii potrivite unei anumite situatii” pentru problemele pe care le au cu copiii, ci sa “mearga mai adanc in a analiza modul cum gandesc si ce simt in legatura cu relatia cu copilul lor.” Urmatorul pas ar fi sa foloseasca aceasta noua intelegere pentru a pastra si a intari relatia.
5. Schimbati-va perspectiva, nu doar actiunile
Trebuie sa privim comportamentul copiilor drept o “oportunitate de invatare” si sa ii implicam si pe ei in procesul de rezolvare a posibilelor probleme. Trebuie sa-l invatam pe copil ceva, nu sa-l facem sa sufere.
6. R-E-S-P-E-C-T
Toti oamenii merita sa fie tratati cu respect deci si copiii nostri. Noi, ca si parinti, trebuie sa ne dam seama ca ai nostri copii stiu unele lucruri mai bine decat noi.
Copiii stiu uneori mai bine decat parintii cand le este somn sau foame; stiu mai bine calitatile prietenilor lor, propriile aspiratii si teluri, modul cum se comporta anumiti profesori cu ei; stiu mai bine pornirile si nevoile propriilor corpuri; stiu pe cine iubesc si pe cine nu; ce conteaza pentru ei si ce nu.
7. Fiti autentic
Nu trebuie sa ne ascundem in spatele mastii de parinti perfecti. Trebuie sa fim capabili sa recunoastem cand gresim. Si chiar sa le cerem scuze copiilor nostri atunci cand gresim fata de ei. In felul acesta, le vom oferi si propriul model de comportament. Si mai coboram si de pe piedestalul de parinte perfect.
Copiii vor continua sa ne stimeze si daca suntem sinceri in legatura cu limitarile noastre, si daca le vorbim din inima. […] Cu cat suntem mai autentici cu ei, cu atat mai mult ne vor respecta.
8. Vorbiti mai putin, intrebati mai mult
Trebuie sa ne dam seama care este sursa problemei, care sunt nevoile copiilor. Trebuie sa ii ascultam, sa intelegem de ce fac anumite lucruri. “Uneori, motivele comportamentelor problematice sunt specifice unui copil sau unei situatii date.” Noi trebuie sa le oferim copiilor nostri un sentiment de siguranta astfel incat copiii sa stie ca ne pot povesti orice fara sa fie judecati sau pedepsiti. Sa nu le fie frica sa ne povesteasca. De asemenea, trebuie sa avem grija ce intrebari le adresam copiilor nostri. Nu trebuie sa le adresam “intrebari care nu duc nicaieri“. Respectiv intrebari la care stim deja raspunsul. Din cand in cand, putem sa nu mai punem intrebari si doar sa imbratisam copilul.
O imbratisare transmite mai mult decat cuvintele.
9. Tineti cont de varsta copilului
Fiecare sfat, fiecare strategie, trebuie aplicate diferit in functie de varsta copilului. Pe masura ce copilul creste, si strategiile se schimba. Iar noi, parintii, nu trebuie sa avem asteptari nerealiste de la copiii nostri. Multi parinti cer prea mult de la copii prea mici.
Asteptarile noastre trebuie sa fie in concordanta cu capacitatile lor.
10. Cand copilul face ceva, ganditi-va intotdeauna la cel mai intemeiat motiv
Comportamentele nepotrivite pot fi deseori explicate printr-o lipsa de aptitudini si de indrumare, o dorinta nevinovata de a explora, o neputinta de a prevedea ce se intampla cand iei un obiect si faci ceva cu el.
De exemplu, cand fetita mea de un an arunca lingurita pe jos din nou si din nou, o arunca pentru ca este incantata de actiunea in sine. Ea se amuza teribil. Nu vrea sa ma innebuneasca pe mine.
Nu trebuie sa ne gandim imediat ca ai nostri copii au facut ceva rau. Ar trebui sa fim mai compatimitori si sa ne gandim de ce au avut reactiile respective.
11. Nu spuneti “NU” nejustificat
Din diverse motive, tindem sa spunem foarte des “Nu” copiilor nostri. Ar trebui sa nu spunem “NU” daca nu este cu adevarat necesar. Trebuie sa ne gandim de fapt de ce am spus “NU”, care a fost motivul deciziei noastre. Trebuie sa ii indrumam responsabil pe copiii nostri, desi avem nevoie de rezerve enorme de atentie si de rabdare. Si de timp as putea adauga.
12. Nu fiti rigid
Din cand in cand, la ocazii speciale, mai putem renunta la reguli. Putem uita de ora de culcare, putem manca in sufragerie, putem reactiona altfel la un comportament neadecvat.
13. Nu va grabiti
Putem discuta cu partenerul sa vedem ce am putea muta in programul nostru pentru a grabi copilul cat mai putin cu putinta. Poate sa ne trezim cu 15 minute mai devreme? Sau sa facem cumparaturile in weekend? Cand suntem pe fuga (cum suntem majoritatea) tindem sa devenim mai frustrati. Si tindem sa reactionam si mai urat daca copilul nu se supune. Ar trebui sa luam lucrurile mai usor si sa ne mai relaxam.
Sfaturile de mai sus m-au ajutat cumva sa imi regandesc stilul de parenting. Sa incerc sa fiu mai relaxata. Sa iau lucrurile mai usor. Stiu ca a fost un articol lung, dar sper ca nu v-ati plictisit cand l-ati citit. Sper ca v-au ajutat sau v-ati regasit macar in cateva dintre principiile parentingului neconditionat. Recomand cartea “Parenting neconditionat” de Alfie Kohn daca doriti sa aprofundati subiectul. Eu am primit cartea de la Cristina Otel, careia ii multumesc pe aceasta cale.
Sursa foto: pixabay.com