Prima lună cu doi copii ar putea fi definită de oricare dintre următoarele stări, trăite pe rând: bucurie, oboseală, dragoste, haos, fericire, adaptare.
În prima lună ne-am adaptat unii cu alții, cu noua noastră viață, noul nostru normal. Îl așteptam cu toții cu nerăbdare pe bebe și am fost foarte fericiți când a sosit. Nu a mai contat că este pandemie, nu a mai contat nimic de când a sosit bebe. În luna aceasta am trecut și de la starea de urgență la cea de alertă, s-au deschis parcurile, ne-am reluat plimbările și parcă viața a fost și mai frumoasă pentru noi.
După nașterea naturală cu mici peripeții (cordonul înfășurat de 2 ori în jurul gâtului și hipoxie la naștere) lui bebe i s-a recomandat să facă mai multe controale, preventiv. În prima lună am fost la ecografie transfrontanelară, ecografie de șold, ecografie cardiacă, testare de auz, screening metabolic și control la neonatologie. Slavă domnului că totul este în parametri normali, iar noi ne-am liniștit. Doar că am avut ceva de umblat.
În prima săptămână nu a luat în greutate chiar cât trebuia, așa că ni s-a recomandat să-i mai dăm o perioadă și lapte praf și să îl cântărim să vedem dacă ia în greutate. Eu aveam suficient lapte matern, așa că a fost puțin stresantă pentru mine recomandarea…acum mănâncă destul de ok, dar în primele zile obosea rapid și adormea la sân. Iar din biberon mânca mai bine. M-am muls folosind pompa de sân electrica dubla Kidscare (care a fost incredibil de utilă) și i-am dat lapte matern. Dar noaptea mai primește și acum supliment de lapte praf, când mai doarme soțul cu el. În viitorul foarte apropiat vreau să renunț definitiv la laptele praf. Dorința mea este să îl alăptez exclusiv, dar nu este sfârșitul lumii dacă mai mănâncă și lapte praf din când în când.
La controlul de o lună totul a fost bine. A luat în greutate peste medie, acum are 4.5 kg și 55 cm. Este un bebeluș frumos și sănătos. 🙂 Cel mai frumos, că este al meu.
Ana își iubește foarte mult frățiorul. În prima zi l-a luat ea în brațe și a vrut să facă prima poză cu el. Apoi i-a spus:”Stai liniștit, bebe. Totul va fi bine.” Îl pupă, îl mângâie des, îi citește povești, îi arată diferite jucării. Este destul de implicată și eu fac tot posibilul să o implic și în activitățile legate de bebeluș. Stările ei fluctuează de la zi la zi. Uneori este foarte fericită și cooperantă, alteori nu îi convine nimic. Deși ne jucăm ore întregi când doarme bebe, tot spune că nu mă joc deloc cu ea. Înțelege că bebe trebuie alăptat/schimbat/îngrijit dar după ce termin aceste activități, eu trebuie să îi acord atenție EI. EU nu altcineva.
Încerc să mă împart între ei, uneori este istovitor. Mai ales dacă am parte de o noapte semi-albă. Când ai 2 copii, nu te poți odihni când doarme bebelușul. Pentru că te ia celălalt de nou :)) Au fost zile când și-au sincronizat somnul de prânz. Totul ține de noroc. Oricum, eu seara adorm fără probleme la 10.
A venit mama la noi o săptămână și jumătate și soacra câteva zile. Ne-au ajutat cu ei. Cu doi copii, orice ajutor este bun. O mâncare, mai stau cu cei mici. Ne mai odihnim și noi și ne mai și rezolvăm din treburi. Pentru că treburile casnice ne așteaptă zilnic.
Comparativ cu bebe, Ana mi se pare foarte mare. Știu că este mică la cei 4 ani, dar acum mi se pare o fetiță mare. A și crescut de când stăm în izolare. 🙂 Iar bebelușul mi se pare atât de mic și de firav.
Soțul lucrează de acasă, deci este acolo în caz de vreo urgență. În rest, încerc să îmi creez un fel de rutină cu ei. Mai mult adaptată la rutina mea cu Ana. Mă trezesc cu bebe pe la 7-8-9, îmi fac un duș și mă pregătesc de noua zi. Între timp, se trezește și Ana și luăm micul dejun. Apoi fac cu ea diferite activități: caiete de activități specifice vârstei, colorăm, pictăm, ne jucăm. În timpul ăsta stă și bebe cu noi la centrul lui de joacă. Ana ia gustarea de fructe și apoi ieșim afară, în parc, dacă vremea ne permite. În parc, bebe doarme. Revenim acasă, luăm prânzul, apoi Ana doarme în jur de 2 ore.
Uneori se joacă în camera ei, se preface că doarme. Dar stă liniștită. În timpul ăsta, în funcție de starea lui bebe, mă joc cu el sau mai fac câte ceva prin casă. Sau ceva pentru mine: citesc, mă relaxez. După ce se trezește Ana o las la TV jumătate de oră cât își ia o mică gustare. Apoi ne jucăm toți 3 până termină soțul serviciul. Iar seara ne împărțim între copii și treburi casnice, în funcție de ce e de făcut. Soțul și Ana mai ies pe afară iar eu rămân cu bebe și mai fac câte ceva. Apoi facem baie ambilor copii (separat) și la somn cu ei. Ana doarme singură, iar bebe doarme uneori cu mine, alteori cu soțul. Avem noroc că bebelușul doarme mult (momentan) și cam pe peste tot: în pătuț, în centrul de activități, cărucior, marsupiu, balansoar, în brațe.
Eu mi-am revenit destul de ok după naștere și am reușit să ajung și la salon la pensat, unghii și vopsit. Am fost și cu Ana la tuns. Că tot mă văitam eu că mi-a furat pandemia multe experiențe. A doua epiziotomie se recuperează mai greu față de prima, dar cu Regen-sil aplicat zilnic sper să îmi revin. Am dat jos aproape tot surplusul acumulat în sarcină (10 kg) deja. Nu am făcut nimic deosebit. Doar mănânc sănătos și stau cu cei mici. Alăptarea ajută, bineînțeles.
Cumva, reușim să facem tot, dar pe rând. A fost clar o lună intensă, plină de multe trăiri. Este mai obositor, dar este și mai frumos cu 2 copii. Cel mai mult mă bucur că Ana este foarte încântată de bebeluș, că reușim să facem destule lucruri cu toții și că deja ne-am obișnuit ca familia noastră să fie formată din 4 membri. 🙂
Ma bucur pentru voi! Sanatate, liniste si echilibru!