Ne iubim copiii neconditionat sau simtim nevoia de control absolut?

Ce fel de oameni vrem sa ajunga copiii nostri in viitor? Ce ne dorim pentru ei? Vrem sa fie genul de oameni care accepta lucrurile asa cum sunt sau genul de oameni care vor sa le imbunatateasca? Acestea sunt unele intrebari pe care mi le-am pus in timp ce citeam cartea “Parenting neconditionat” de Alfie Kohn. Cartea am primit-o de la Cristina Otel, careia ii multumesc pe aceasta cale.

Cu totii ne dorim copii “buni” adica sa fie copilul cuminte, sa faca tot ce ii zicem, sa stea unde il punem. Cand eram insarcinata, urarea asta o primeam mai des decat sa fie sanatos. “Sa ai parte de un copil bun! ” Respectiv sa doarma noaptea, sa manance tot din farfurie, sa stea eventual intr-un colt al camerei si sa se joace linistit cu o jucarie. Jucarie pe care tocmai i-ai cumparat-o si din prima a apreciat-o. Realitatea nu este asa! Si este foarte bine.

Cea mica a inceput sa isi manifeste personalitatea de la cateva luni. Initial prin plansete si tipete si acum, la 1 an, prin vociferari, cuvinte, gesturi si altele. Si este un lucru bun. Nu tuturor ne plac aceleasi lucruri si este normal ca si bebelusii sa aiba preferintele lor. Nu iti convine, ce e drept, cand  stai ore intregi in bucatarie sa ii faci un fel de mancare si dupa doua inghitituri intoarce capul. Dar nici tu nu mananci tot ce ti se pune in farfurie. Eu cu siguranta nu.

Este bine sa avem copii cu personalitate si cu propriile opinii. Ne dorim ca pe viitor sa isi ia singuri alegerile in viata. Bune sau rele. Atata timp cat si le asuma nu stii unde te duce viata. Poate, ca parinte, iti doresti ca fiul tau si familia lui sa locuiasca cu tine cat mai mult timp. Dar intr-un alt oras poate ca are mai multe oportunitati. Si exemplele pot continua.

Parentingul conditionat este axat pe recompense si/sau pe pedepse. Recompensele se dau pe baza comportamentului si actiunilor copilului. De exemplu, daca a facut pipi la baie primeste o steluta, o bomboana etc.

In parentingul neconditionat se considera ca un comportament este doar expresia exterioara a gandurilor, sentimentelor, trairilor copiilor.

Conteaza si copilul din spatele unui comportament, nu numai comportamentul.

Copiii trebuie sa se simta iubiti mereu. Sa stie asta. Chiar si atunci cand gresesc. Trebuie sa ne gandim de ce au actionat in felul respectiv nu la ce pedepse le vom aplica, pedepse care vor inrautati situatia.

In viata noastra, tratam multe relatii ca pe schimburi. Fac ceva pentru tine dar fa si tu altceva pentru mine. Dragostea pentru copii nu ar trebui privita asa. Nu trebuie sa ii oferim copilului tot si sa ne asteptam la note bune, supunere etc.

Iubirea parinteasca nu trebuie rasplatita nicicum. Este pur si simplu un dar. Toti copiii au dreptul la ea.

Cartea este plina de exemple si de studii concrete si pe alocuri poate fi putin greu de citit. Dar sunt si multe pasaje care te pun pe ganduri si te fac sa iti revizuiesti o parte din strategiile de parenting abordate pana acum. Cel putin la mine asa a fost. Desi copilul meu tocmai a implinit un an.

Nu trebuie sa ne controlam excesiv copiii dar nici sa ii ignoram. Trebuie sa creem un mediu sigur pentru ei si sa ii indrumam. Trebuie sa stabilim anumite limite dar nu putem cere obedienta absoluta. Sunt momente in care vrem sa facem totul in locul lor. De exemplu, sa ne jucam noi cu ei (mai mult noi) cu o jucarie noua. Dar dupa ce le-am aratat cu functioneaza aceasta, ar trebui sa ii lasam pe ei sa o descopere. Trebuie sa aiba autonomie.

Copiii au nevoie de iubirea noastra mai ales atunci cand esueaza si sau au un comportament neadecvat. Nu au nevoie de dezamagirea noastra in acele momente. De asemenea, nu trebuie nici sa ii umplem de laude atunci cand reusesc pentru ca vor crede ca ii iubim pentru succesul lor, nu pentru ceea ce sunt ei.

Trebuie sa le acordam copiilor nostri cat mai multa atentie cu putinta si sa le alocam cat mai mult timp pentru a ne arata iubirea neconditionata.

Cam acestea sunt gandurile pe care le-am avut dupa ce am citit cartea “Parenting neconditionat” de Alfie Kohn. Este o carte pe care o recomand parintilor care cred in iubirea neconditionata. Voi ce carti de parenting ati citit si ati recomanda si celorlalti parinti?

Sursa foto: pixabay.com