Cumva, toate modificările aduse calității vieților noastre din cauza pandemiei ne fac să ne întoarcem în timp. Cel puțin eu așa simt. Dar în urmă cu 30 de ani nu erau așa multe așteptări de la mame cum sunt acum. Pentru că mamele noastre nici nu beneficiau de tot ajutorul de care beneficiem noi.
Avem toată aparatura necesară pentru a ne înlesni treburile casnice. Avem roboți de bucătărie, diverse aparate de gătit, mașină de spălat vase, mașină de spălat rufe cu uscător. Pe astea nu ni le-a luat pandemia. În schimb, multe persoane au renunțat la ajutorul primit în casă din cauza pandemiei. De frica virusului.
Pe vremea părinților noștri nu existau mall-uri în toate orașele mari. Cum există acum. Dar cu ele închise adio cumpărături, adio cinema, adio locuri de joacă pentru cei mici.
Mamele noastre nu mergeau la sală și nici sport nu prea făceau. Recuperau cu “sportul” făcut prin casă cu treburile casnice. Așa am făcut și noi.
Am ajuns să gătim mai des acasă. Dacă tot ne petrecem mult timp acasă, măcar să mâncăm sănătos. Dar, eu cel puțin, nu reușesc să fac anumite feluri de mâncare la fel de gustoase ca la restaurant.
Pe vremea părinților nu prea se mergea la medic de frică. Frica de cât poate costa, frica de cum va fi, ce îți va descoperi. Nu exista prevenția. Ei bine, nici în pandemie. Am fost la medic doar dacă am avut urgențe și atunci cu frică. Să nu pleci acasă cu covid-19.
Am renunțat la mersul la salon și la tratamentele corporale. Nici mamele noastre nu aveau timp de asta.
Ne-am împrietenit cu vecinii. Eu locuiesc de 5 ani într-un bloc din București, dar trebuie să recunosc că mă salutam doar cu vreo 2-3 vecini. În pandemie am ieșit în fața blocului, am plantat diverse și încet-încet am început să socializăm mai mult cu vecinii. Acesta este un lucru bun pentru că am început să facem mai multe pentru bloc.
Pe vremea părinților nu exista conceptul de after school. Cu școala/grădinița online sau cu cei mici acasă, a trebuit să ne luăm în serios rolul de dascăl în viața lor. Deși poate nu ne pricepem să scriem frumos.
Acum înțeleg de ce părintii noștri nu aveau așa multe hobby-uri. Pentru că nu aveau timp de ele. După gătit, curățenie, avut grijă de copii, serviciu, adormi imediat. În timpul pandemiei, a trebuit să jonglăm cu toate: serviciu, copil, curățenie, mâncare, tot ce se aștepta de la o mamă în anii ’90. Dar la astea s-au mai adăugat: mâncarea să fie sănătoasă, să faci sport, să nu țipi la copii și să îi educi cu blândețe, să îi ajuți la teme.
Așteptările de la societate sunt altele. Iar asta pune multă presiune pe mame, în special. Sper să ieșim cu bine din pandemie. Atât fizic, cât și psihic.
Sursa foto: pixabay.com