Obiectivul “înțărcare” îndeplinit cu succes la 1 an şi 1 lună

Promovez alăptarea cât mai mult timp cu putință, dacă este ok atât pentru mamă cât şi pentru bebe. Ştiu că laptele matern este cel mai bun pentru bebeluşi. Deşi inițial am făcut ceva eforturi să-mi alăptez bebeluşa, la 1 an şi 1 lună am considerat că a fost momentul să spun stop. Că este timpul pentru înțărcare. De ce? Pentru că bebe mânca doar noaptea şi se trezea din oră în oră pentru asta. Eu ajunsesem zombie. Am picat de câteva ori de epuizare. Pentru că nu putea dormi cu altcineva. Chiar dacă dormea doar cu soțul tot trebuia să mă trezesc din oră în oră să o alăptez.

Aşa că am zis că este cazul să fac ce este mai bine pentru amândouă. Dacă eu ziua nu mai am energia necesară să mă joc cu ea, sau să fac orice, nu mai merge aşa. Bineînțeles că îmi devenise foarte greu (aproape imposibil) să bifez orice eveniment noaptea (revelion, nunți şi altele). Lupii moralişti probabil îmi vor sări la gât cu sloganul: “Esti mamă şi trebuie să te sacrifici pentru copil.”
Am încercat o înțărcare blândă şi treptată. Fetița mea mănâncă foarte bine ziua şi avea programul meselor la 1 an, cam aşa:

• Mic dejun: lapte matern
• Gustare 1: fructe
• Prânz: supă sau altă mâncare gătită
• Gustare 2 : iaurt (uneori cu biscuiți, brânză etc.)
• Cină: paste cu lapte, griş cu lapte, budinci de legume etc.

Înainte de culcare mânca lapte matern şi după ce adormea, suzeta din oră în oră. Pur şi simplu trăgea de două-trei ori şi adormea la loc. Uneori adormeam şi eu cu ea, cu spatele gol şi de aici se adăugau şi durerile de spate la lista mea de văicăreli. Alteori, după ce mă trezea, stăteam şi mă uitam pe pereți în speranța că voi adormi curând.
Am încercat să îi introduc lapte praf la masa de seară. Asta mă sfătuiau cunoscuții. Că nu se satură cu laptele meu seara, de aia se trezeşte.  Am încercat cu Topfer pentru că asta a mâncat  în primele săptămâni de viață până mi s-a instalat lactația. Nu l-a acceptat. Când vedea biberonul, îl împingea cu mâna. Uneori zicea şi “câh”. După încercări eşuate cu Topfer, am întrebat mămicile din jur, ce lapte mai beau bebeluşii lor. Următorul lapte încercat a fost Aptamil. Nici de el nu era foarte convinsă inițial, dar până la urmă l-a acceptat. Mai este şi chestia că ea bea laptele rece iar eu i-l dădeam călduț. Nu am avut de unde să ştiu.
Bun…. Bea lapte praf seara înainte de culcare, dar tot se trezea din oră în oră să suzeteze.

Am vorbit cu medicul ei pediatru, care m-a sfătuit să îi dau la micul dejun tot lapte praf, până la vârsta de 1 an şi jumătate. După o săptămână de lapte praf şi la micul dejun, am renunțat să o mai alăptez. Am crezut că va plânge, că va fi îngrozitor. Timp de o săptămână a dormit cu soțul. Pe de o parte, să mă mai odihnesc şi eu şi pe de alta, să nu am vreun moment de rătăcire, din somn, să o alăptez. Totul a decurs foarte bine. A dormit fără nicio trezire toată săptămâna. Şi aşa a dormit şi cu mine în următoarele nopți. După aceea, doi dinți şi o măsea s-au decis să îşi facă simțită apariția.
Sunt ferm convinsă că vor urma destule nopți în care se va trezi şi va țopăi prin cameră, dar măcar nu sunt toate.

În concluzie, pentru mine, înțărcarea fetiței la 1 an şi 1 lună a fost pasul cel mai bun de făcut pentru amândouă. Îi acord aceeşi afecțiune ca şi înainte. Dormim mai bine, respectiv toată noaptea. Ceea e este super odihnitor pentru amândouă. Am subestimat “puterea alăptării” şi am luat câteva kilograme după ce am încetat să o mai alăptez, dar sunt convinsă că le voi da repede jos.

Sursa foto: pixabay.com