Când bebe avea câteva luni, am fost invitată în club, la ziua unei bune prietene. Doream să îmi depășesc statutul de mamă (și atât) și să le arăt oamenilor că am slăbit și că încă arăt bine (oarecum). Nu doream să se creadă că dacă am născut un copil trebuie să îmi sap o groapă în pământ și să mă ascund acolo. Niciodată nu voi da vina pe copil că din cauza lui nu am reușit eu să slăbesc, să arăt cum vreau, să am o carieră sau să îmi trăiesc viața. Totul ține de priorități din punctul meu de vedere. Dar asta este o altă discuție.
Mi-am lăsat fetița acasă cu soțul. Pentru că dacă nu are cine să te ajute în creșterea copilului, adio ieșit în club împreună. Ieși ori tu, ori partenerul. Ori niciunul. Să iau bebelușul în club nu m-am gândit.
Deci…. Îmi fac planul… O adorm, o las cu soțul și mă pregătesc să plec. De obicei, ea doarme cam toată noaptea așa că oricum nu are rost să o iau în club că și așa pierde toată distracția. :p
Pe la ora 23.00 M-am îmbrăcat cu o bluză pe care tocmai mi-o cumpărasem special pentru ieșirea în club. Înainte să plec, mă gândesc să iau bebelușa în brațe să o pup, cum ar face orice părinte responsabil înainte să plece în club. În secunda 2 îmi mega-regurgitează pe bluza cea nouă… Minunat. Mă schimb cu o bluză veche. Plec in club.
23.30 Ajung la un anume club din Centrul Vechi. Era coada la intrare mai mare decât atunci când se dădeau haine gratis la lansările de magazine (au facut și la noi câteva magazine chestia asta). Se intra pe bază de rezervare și urcai cu liftul în club. De aici coada. Deci probabil stiți despre ce club vorbesc. Nici cluburile nu mai sunt ce erau. În studenție, când mergeam în club erai întâmpinată cu un cocktail din partea casei. Acum ajung în club și sunt întrebată de chelner de vreo 3 ori “suc cu ce?”. Eu: “Suc natural, simplu”. Și tot i se părea ceva ciudat. Până când o prietenă a ținut să îl lămurească pe om că alăptez. Omul se uită cruciș la mine și îmi aduce sucul.
Pe la ora 01.00 Vine la mine un individ și mă întreabă dacă vreau să merg cu el să vânăm pokemoni. Say what??!! Am zis pe moment că este fumat. Abia după ceva timp am auzit de jocul Pokemon Go și de isteria pe care a creat-o.
Nu știu cât de mult știi senzația, dar este total ciudat ca toată lumea să bea și să se distreze în jurul tău. Doar tu vezi totul din cu totul altă perspectivă. O perspectivă ofticată. Și nu este amuzant pentru tine deloc. Plus că dacă ai bebe, pe lângă asta, mai stai non-stop geană pe telefon să vezi dacă te-a sunat de acasă. La orice mică vibrație tresăream, să nu fi pățit ceva copilul.
Am ajuns acasă pe la 3 dimineața. Soțul îmi spune că bebe a dormit tot timpul și că el se duce la culcare în altă cameră. După ce m-am demachiat, spălat etc. , mă așez în pat moartă de oboseală. Din pătuț aud un gângurit și râsete. Bebe s-a trezit și are chef de joacă. Pe bune? Aud un mare pârtz… a făcut caca… își ridică și piciorușele în sus și i se prelinge pe tot spatele… deci trebuie să o spăl, să o schimb și să ne jucăm. Toată operațiunea a durat cam 30 de minute. În 3 ore a fost trează și gata de o nouă zi de distracție cu mine.
Deci ce pot să spun, nici ieșitul în club nu mai este ce era după ce apare bebe.
ei, lasa, ca in curand iesim in club cu copiii :)))