“Grădinița pentru totdeauna” – Mira Loghin

📖 Cartea răspunde multor întrebări esențiale legate de intrarea copilului în colectivitate. Deși Ana este în colectivitate de ceva timp, mai am un copil de pregătit peste ceva timp pentru același proces. Și cum cei doi copii par să fie destul de diferiți, orice informație nouă ajută.

📖 Cartea este rodul unui studiu de zece ani bazat pe experiența autoarei în lucrul cu copiii, părinții, educatorii, pe formările sale în educație și psihologie, pe observarea comportamentului relațional al copiilor și pe principiile Comunicării Nonviolente. În carte apar și vocile altor specialiști în domeniu, sunt oferite exemple concrete.

📖 Eu am fost foarte puțin timp la grădiniță. Mă îmbolnăveam des, așa că mama a ales să stea acasă cu mine. După anul pandemic când am stat acasă cu doi copii, o apreciez foarte mult pe mama pentru asta. Chiar nu este ușor să stai acasă cu doi copii. Știu că la grădiniță trebuia să aducem o jucărie nouă. Știu exact ce set de construcții am dus și a rămas la grădiniță să se joace alți copii. În afară de asta știu că era un băiețel care venea mereu să mă pupe, iar mie nu îmi plăcea, că ne jucam diferite jocuri și că era o tablă pe care desenam. Tabla îmi plăcea mult. Când doamna educatoare nu era în clasă, câte un copil își lua rolul de educatoare și scria la tablă. Țin minte că aveam un coleg care își lua rolul foarte în serios. :)) El este singurul coleg de la grădiniță pe care mi-l amintesc și pe care l-aș recunoaște și acum pe stradă. În rest, îmi amintesc o copilărie fericită cu jocuri în fața blocului alături de mulți copii și mers cu mama pe peste tot.

📖 Pentru o carte de parenting, se citește ușor. Sunt prezentate toate sistemele educaționale prezente la noi în țară, tehnici prin care putem să ne dăm seama dacă este copilul pregătit pentru grădiniță, sunt prezentați pași pregătitori, cum alegem grădinița, tips&tricks pentru acomodarea copilului la grădi și multe altele. Nu vreau să vă stric lectura.

📖 Un citat din carte cu care rezonez este următorul:

“În primii ani de grădiniță, copiii au nevoie de joacă și interacțiune de calitate. Au nevoie de siguranță emoțională, blândețe, familiaritate, empatie și multă acceptare. Au nevoie de un cadru potrivit care să îi sprijine să asimileze regulile prin înțelegerea sensului lor.”

📖 O idee din carte este aceea că un copil până în trei ani nu este pregătit pentru un ritm zilnic de grădiniță. De asemenea, este foarte importantă relația părintelui cu educatorul. Sunt de acord cu multe dintre opiniile prezentate în carte, dar unele se pot aplica într-o lume/grădiniță ideală. Să nu mai zic de virus. Într-o lume ideală aș putea lucra de acasă cu copilul lângă mine până face 3 ani. Într-o lume ideală, aș alege sistemul și educatoarea potrivite copilului meu. Dar în lumea în care am trăit, până acum, educatoarele își schimbă jobul că sunt și ele oameni. Pleacă la alte grădinițe private pe bani mai mulți, se decid că meseria aceasta nu este pentru ele, iar de la educatoarea ideală pentru care ți-ai înscris copilul la grădinință ajunge prin reconversie profesională o persoană necalificată care să îți spună că ai un copil care îi “face probleme”. Un copil “dificil”. Adică o enervează și trei întrebări simple pe care i le adresează copilul că nu știe ce să răspundă. Sincer, nici eu nu mai știu numărul educatoarelor pe care le-a avut copilul meu până acum.

📖 Cartea prezintă o idee de grădiniță ideală. O utopie pentru mine. Multe grădinițe, chiar și private, nu acceptă ideea de acomodare treptată a copilului, de exemplu. Ar fi minunat dacă chiar s-ar potrivi planurile de acasă cu cele de la grădiniță. Dar, din experiență, a cam trebuit să tai din lista de “pretenții” câteva până am găsit o grădiniță care se încadrează, în mare, în valorile familiei. Iar norocul meu este că am avut de unde alege și bugetul necesar să pun în practică.

📖 “Grădinița pentru totdeauna” – Mira Loghin este o carte de citit înainte de intrarea copilului în colectivitate. O carte pe care aș recomanda-o cu căldură și conducerii insitituțiilor. Cu speranța că se poate aplica ideea unui parteneriat între educator și părinți. Ar fi o situație ideală, benefică tuturor.