Dacă trag linie, anul pandemic nu a fost așa rău pentru mine

Trăim istorie și nu în sensul bun. Chiar dacă suntem “supraviețuitori” vom rămâne cu sechele. Copiii clar vor rămâne. Izolare, lipsa conexiunii umane, restricții peste restricții, instabilitate. Cu toții am fost zgiduiți bine anul acesta, într-un fel sau altul. Dar dacă ar fi să trag linie, pentru mine, a fost un an bun. Cred că este lesne de înțeles de ce:

• S-a născut bebe Bogdan. Bebelușul meu frumos care ne-a întregit perfect familia. Care este voios și zâmbăreț. Care este cel mai frumos băiețel din lume pentru mine. Care seamănă foarte mult fizic cu mine și sunt multe momente în care mă “văd” în el. Iar atunci el îmi zâmbește și apar inimioare, unicorni și curcubee pe peste tot prin jur. Deși mie nu îmi plac lucrurile siropoase. Deși au fost multe complicații și momente de cumpănă încă din timpul sarcinii dar și după, bebe este perfect sănătos și asta mă bucură maxim.
• Am petrecut enorm de mult timp cu familia. Ne-am testat limitele unii altora, ne-am călcat pe coadă aproape zilnic, am țipat, am amenințat că arunc jucării, că nu știu ce fac, că… dar la finalul zilei ne-am împăcat și am adormit cu gândul că ne iubim și ce norocoși suntem unii cu alții. Soțul a lucrat destul de mult de acasă și a avut ocazia de a vedea toate etapele prin care trec copiii.
• Am citit 35 de cărți. Am intrat și într-o provocare Reading is cool în cea de-a doua jumătate a anului în cadrul căreia am citit 10 cărți, majoritatea pe gustul meu. Se făcea club de lectură la 2 săptămâni unde dezbăteam cartea. Mi-a plăcut că deși am avut opinii diferite, fiecare vedea prin ochii săi ce citea, am reușit să ni le respectăm și să închidem sesiunea de zoom cu idei proaspete despre ce am citit. Ce aș recomanda: Guillaume Musso -orice (am citit vreo 7 cărți de-ale lui în română și în franceză anul acesta și cam tot ce am prins până acum), “Pe pământ suntem strălucitori o clipă” – Ocean Vuong, “O să vă cam usture” – Adam Kay, “Cronicile unul bărbăt” – Silviu Iliuță.
• Am făcut sport de aproximativ 3 ori pe săptămână. Rup dulciurile, pur și simplu exagerez cu ele. Nu dorm foarte bine așa că organismul îmi cere dulce. Dar încerc să compensez prin sport. După ce am considerat că mi-am revenit după naștere am reluat sportul acasă. Exerciții ușoare, o jumătate de oră, de 3 ori pe săptămână. Chiar mă simt mult mai bine.
• Am mâncat destul de sănătos și am gătit în casă mult. Eu nu sunt fan stat cu orele în bucătărie pentru un fel de mâncare. Acasă gătesc ceva rapid și mâncărurile mai complicate le mănânc la părinți acasă sau la restaurant. Sunt MEGA fan al mersului la restaurante, terase. În zona în care stau sunt foarte multe. De la parterul blocului și în jur din 10 în 10 metri. Ana se obișnuise să mergem minim o dată pe săptămână la restaurant. Ei bine, acum gătesc destul de des acasă, aproape zilnic. Anei îi place să gătim împreună, mai ales prăjituri.
• Am fost în 3 mini concedii. Anul acesta aveam planuri MARI privind concediile. Îmi planificasem ASIA, America… chiar îi pusesem soțului în vedere că eu voi merge în Thailanda cu sau fără el… ei bine… concediile au fost de scurtă durată și la noi în țară. Au fost frumoase și așa. Sper să recuperez anul viitor. SPER.
• L-am botezat pe bebe. Foarte restrâns, în familie. Dar a avut parte de prima lui mică petrecere. Tot sper să recuperăm la MOȚ. Și aici SPER.
• Am reușit să ne protejăm de virus PÂNĂ ACUM. Am respectat tot ce am putut respecta. Din toamnă încercăm să revenim la o viață cât de cât normală. Ana a mers la grădiniță cu program redus când s-a putut.
• Am învățat copilul foarte multe lucruri. Ana la 4 ani și 3 luni, în martie: știa să recunoască 2- 3 litere, știa cifrele până la 3 și să numere cu greu până la 10. Am realizat că educația se face acasă. Poate pe vremea noastră te puteai baza pe școală/grădiniță, dar acum noi, părinții chiar trebuie să intervenim. Iar grădinița online mi-a cimentat acest gând.
• Am “îngrășat” copilul. La începutul anului era destul de slabă. A avut gripă și i se vedeau coastele. Ea era mereu mai slabă. Acum arată ca un copil normal. Are poftă normală de mâncare. Mănâncă singură la masă, lucru pe care nu îl făcea. Așa că tot timpul singuri, acasă a fost utilizat cu folos.
• Relația de cuplu s-a sudat. Când am intrat in izolare însărcinată în 8 luni au fost 2 gânduri: ori ne despărțim ori rămânem 4ever. Ambii suntem foarte independenți. Noi înainte ne disputam zilele de ieșit SINGURI pentru ca celălalt să stea cu copilul. Ambii avem mulți prieteni (nu neapărat comuni) și multe pasiuni care cer timp SINGURI. Ei bine, toți 4 acasă a fost o mare provocare. Ne-am readaptat, am ieșit mai puțin cu prietenii (sau când am ieșit am luat și minim un copil cu noi), am mai renunțat la pasiuni. Nu zic că sunt 100% ok emoțional, dar ne-am rearanjat prioritățile. Ne-am făcut mai mult timp DOAR PENTRU NOI 2. Copiii adorm în jur de 9, așa că seara ne-am dedicat-o.
• Blogul a mers destul de bine. Afacerile online în general mi s-a părut că au mers bine. Parteneriatele mai vechi s-au menținut majoritatea și s-au îndesit, au apărut și noi parteneri. Am avut mai mult timp de scris pe blog și de publicat pe rețelele sociale. Deși mi-ar fi prins bine și mai mult. 🙂 Dar am putut face diferite proiecte personale, de exemplu, calendarul advent din luna decembrie. Sau jurnalul de sarcină. Din păcate, evenimente nu prea au mai fost, duc dorul socializării și schimbului de idei de la ele.
• Am achitat apartamentul. Nu au fost evenimente (aveam și câteva pe lună), nu am mai plecat în concedii scumpe, nu am mai ieșit în oraș așa des, așa că ne-am orientat finanțele către casă. Am reușit să achităm ratele anticipat, să reorganizăm puțin casa, să mai luăm un electrocasnic. De uscător suntem cei mai mândri.

În mod normal, la final de an îmi setez anumite obiective. Deși 2021 va fi un an incert, îmi propun să călătoresc mai mult, să petrecem mai mult timp cu prietenii și cu familia, să ne menținem sănătatea fizică și psihică cât de mult putem. Și să încerc să fiu mai bună și mai îngăduitoare, atât cu mine cât și cu cei din jur.