Dacă aș fi primit 10 lei de fiecare dată când am auzit asta, mi-aș fi putut lua o rochie. Nu una de mare brand, dar de la brandurile de unde îmi iau, de obicei, mi-aș putea lua. Ce mai aud des: “foarte bine că stă acasă”, “stai cu ei cât de mult poți”. Ai ghicit, de la persoane fără copii. Care (încă) nu își pune problema dacă vor dormi sau nu la noapte, dacă azi vor merge liniștiți la toaletă și alte lucruri existențiale. Părerile lor sunt sincere și vor să mă încurajeze în decizia pe care am luat-o de a-mi ține fetița acasă.
Ce să zic, la început a fost frumos. Fetița mea de 4 ani și 9 luni nu a mai mers la grădiniță din martie. Eram însărcinată, a venit bebe, am zis să ne protejăm cât putem în bula noastră. Am petrecut mult timp frumos împreună, am făcut activități, a învățat multe alături de mine și eu alături de ea. Ne-am redescoperit. Am devenit cele mai bune prietene. Bebe dormea mult. Totul era zen. Am fost în concedii. Am fost la Ferma Club, la Bran, la mare.
Dar nopțile nedormite, ziua cu energie 500%, 2 copii cu nevoi diferite de atenție, rolul de mamă, menajeră, bucătăreasă, educatoare… soție să mai zic… devin copleșitoare.
Să nu mai zic de copil. Când ai un copil super energic, inteligent, obișnuit în colectivitate și căruia îi place să se joace alături de copii, e greu. Ajungem la locurile de joacă și întreabă pe orice copil care are o vârstă apropiată de a ei dacă vrea să fie prieteni. Eu nu pot compensa niciodată. Nici nu vreau. Nici întâlnirile ocazionale cu prietenele ei nu compensează.
A început să meargă la logopedie. Se duce și se întoarce foarte entuziasmată. Toate joculețele educative pe care le face, toate activitățile o încântă maxim. Păi eu nu am inspirația, timpul, energia și resursele pentru ele. Și mai ales competențele necesare. Așa este și la grădiniță. Oricât de mult cred eu că ne distrăm acasă, clar nu pot compensa nevoile ei sociale, emoționale și educaționale.
Nu am reînscris-o de teamă. De teamă de covid-19, de teamă de alte boli, de teamă că dacă ia ceva și ia și bebele, ce facem în perioada asta incertă?
Dar trebuie să am grijă și de celelalte nevoi ale copilului. Sigur, va fi altfel la grădiniță. Dar trebuie să ne adaptăm la noua viață. Nu știu cât de distanțați vor sta ei, dar nici nu vreau asta. Vreau să se joace în voie cu prietenii ei.
Așa că am sunat la grădiniță și am demarat procesul de reînscriere. Deși grădinița s-a scumpit cu aproximativ 25%, chiar nu mai contează. Oricât mi-aș dori să îmi asum rolul acesta de mamă-cloșcă bună la toate, chiar sunt depășită de situație. RESPECT mamelor care au mai mult de un copil, stau acasă și reușesc SINGURE să le facă pe toate!
Sursa foto: pixabay.com