Creșa – bilanț după un an

Acum un an am fost puși în fața unei alegeri dificile pentru toți părinții: bonă sau creșă. Nu ne-am numărat printre norocoșii care au bunici la pensie în apropiere și se pot ocupa de creșterea copiilor după terminarea concediului de creștere a copilului (nu am idee ce caută cuvântul “concediu” în această denumire, probabil cineva a avut simțul umorului prea dezvoltat). Am scris de ce am ales varianta creșă acum un an și acum o să împărtășesc și impresiile după primul an de cresa.

• Acomodarea. Ana este un copil foarte sociabil, iar noi am încercat să facem trecerea cât mai lină. Și am avut parte de o acomodare fără probleme. Când am vizitat prima dată creșa, a stat 1 oră și nu voia să mai plece acasă, se ascundea într-o căsuță. În primele zile lua creșa ca pe o joacă, în cea de-a treia zi și-a dat seama că este dusă acolo și rămâne singură cu copiii, s-a smiorcăit puțin în prima săptămână și apoi a intrat în rutină. Nu am vrut să o forțăm din prima lună cu program full time, mi se pare și absurd să te miri că plânge copilul dacă începi creșa cu program normal, până la 10 ore. Am început cu 4 ore maxim și după 2 luni am trecut la 6 ore. După 6 luni a început programul normal (oricum nu mai avea cu cine sta acasă).

  

  Primele poze la cresa

  

  Suzeta nu lipsea la inceput

  

  Noi prieteni

  
  
• Colectivul. S-a atașat foarte repede de anumiți copii și din primele luni începuse să spună diverse nume acasă: X, Y. Apoi ne-am întâlnit cu ei în parc și striga după ei, se jucau împreună. Încet, încet a început să povestească în ale ei cuvinte cum a decurs ziua și este un mod foarte amuzant când ne punem la somn să ne povestim ziua.
• Îmbolnăvirile. Înainte să înceapă creșa a avut doar 2 răceli minore, nu știam ce este aparatul de aerosoli sau batista bebelușului. Aveam în casă doar un sirop de tuse și Algin, făcea febră rar, din cauza dinților. În prima săptămână de creșă s-a întors cu roșu în gât. Și apoi a urmat alt roșu în gât. Și apoi otită. Din câte îmi aduc aminte, în prima lună din 21 de zile lucrătoare a stat la creșă doar 9 (5 zile am fost in concediu dar nici acolo nu a dus-o prea bine). Înainte de creșă ne încuraja faptul că se îmbolnăvea foarte rar comparativ cu alți copii de vârsta ei, dar în momentul în care a intrat în colectivitate nu a mai contat.
• Imunitatea copilului. Vestea bună este că și-a format imunitatea iar în acest moment nu a mai lipsit din motive medicale de aproape 5 luni. Cu timpul și noi am căpătat experiență, știm cum să o tratatam pe Ana cât mai rapid. Momentan nu mai este nevoie, să vedem sezonul de toamnă ce surprize ne rezervă.
• Imunitatea părinților. Vestea proastă este că tot ce ia copilul se poate transmite și părinților. Am observat că Ana se reface mult mai repede față de noi. Inițial nu luam în serios, dar apoi am început să mergem și noi la medic destul de des. Foloseam foarte des batista bebelușului fără aspirator, am descoperit apoi că este cel mai ușor mod de a lua viroze.
• Concedii medicale. Se poate lua concediu medical pentru îngrijirea copilului. Am profitat din plin și nu am luat nicio zi de concediu normal pentru a îngriji copilul. Din acest motiv recomand să începeți creșa cât încă mai sunteți în concediul de creștere copil. Primele 3 luni mi s-au părut cele mai dificile. La fel, când ne-am îmbolnăvit noi ne-am luat concediu medical, nu ne-am folosit concediul de odihnă. Insist asupra acestui aspect fiindcă foarte mulți părinți se simt vinovați în a folosi concediul medical și folosesc zilele libere. Și apoi cedează fiindcă nu se odihnesc, este un cerc vicios. Într-un an de zile ne-am descurcat singuri, nu a fost nevoie de ajutor extern (bunici).

  

  La joaca prin cresa

  

  Hai la un dans

  

  Vara este frumos afara

  
  
• Mâncarea. Sincer este mult peste ce putem să-i oferim noi fiindcă are un meniu diversificat, conceput de un nutriționist. Și o persoană/două care doar cu asta se ocupă. Nu mănâncă în 2 zile consecutive același fel de mâncare. Nu văd cum am putea noi să gătim așa ceva dacă mai și muncim. Cred că acesta este unul din cele mai apreciate lucruri la creșă.
• Autonomie. Fiindcă a început creșa la 1 an și 5 luni am apreciat foarte mult că din prima lună a început să mănânce singură. Era foarte determinată să mănânce singură la fel ca ceilalți copii. Iar eu consider că această determinare de a fi autonomă, ce se manifestă la ea în mod constant, este cea mai importantă aptitudine pentru această vârstă. Primii pași în renunțarea la suzetă și scutece au fost făcuți tot la creșă, consider că ne-a ajutat mult.
• Educație. Oricât de multe cărți aș citi, la oricât de multe traininguri/workshopuri aș participa, nu mă pot compara cu doamnele care au o pregătire în acest sens. Și cărora le mulțumesc pentru dedicarea, răbdarea, amabilitatea și buna dispoziție de care dau zilnic dovadă. Nu știu dacă îmi citește blogul vreun cadru didactic, dar clar toate educatoarele copiilor noștri merită mulțumirile și aprecierea noastră.
• Transportul. Creșa este la 1.3 km de locuința noastră. Când este frumos afară mergem pe jos, când este urât mergem cu mașina. Într-o zi normală plecăm spre creșă la 30 minute după ce se trezește. Mai nou merge pe jos până la creșă, căruțul este doar decorativ (dacă-l luăm merge pe lângă, dacă nu-l luăm, vrea în brațe).

  

  Pe zapada

  

  La un suc dupa cresa

  

  Zapada la cresa

  
  

Am încercat să răspund la majoritatea întrebărilor pe care le puneam și noi înainte să luăm această decizie. La voi cum a decurs acomodarea din primul an de creșă? Dacă are cineva bonă ar fi interesant să ne spuneți cum a decurs acomodarea.