Crăciun în Bucovina – de poveste sau nu prea?

Când te gândești la Sărbători în Bucovina, te gândești la tradiții, colinde, tihnă, zăpadă, mâncare tradițională și oameni primitori. Cu aceste gânduri ne-am rezervat și noi o ofertă pentru Crăciun în zona Bucovinei, în localitatea Cacica.

Pentru mine, Crăciunul nu a fost niciodată despre sarmale, cârnați sau cozonaci. Ci despre liniște sufletească, momente petrecute în familie și voie bună. Îți voi spune un secret: mie nu îmi plac sarmalele. Deloc!

Ne-am achiziționat o ofertă la Casa Domnească din Cacica, județul Suceava, care includea următoarele: cazare, mic dejun, acces la centrul SPA, cina din data de 23.12.019, masa tradițională din seara de 24.12.2019, masa festivă de Crăciun, din 25.12.2019, cina din data de 26.12.2019. Având în vedere prețul mă așteptam să avem parte și de tradiții.

Am plecat în prima zi din Buzău, de la părinții mei, drumul a fost foarte ok, destul de liber, am oprit în Adjud la prânz la un restaurant să mâncăm iar seara am ajuns cu bine după aproximativ 5 ore de drum. Cina din prima seară a fost destul de sărăcăcioasă, conținea o mică varietate de aperitive (cașcaval, salamuri, măsline) și sarmale. Nu am mâncat mare lucru, deși se putea ține cont că turiștii poate veneau de la un drum lung.

Ne-am rezervat un apartament care era compus dintr-o zonă de “living” cu televizor, 2 fotolii, dulapuri și baie la parter, iar la mansardă 2 mici dormitoare, separate. Practic aveai 2 mini dormitoare în pod și baia și zona de relaxare la parter. Soțul și fetița au fost foarte încântați de apartament, dar pentru o femeie însărcinată care merge des seara la baie, este destul de greu să coboare și să urce scările mereu. Mai ales că acasă merg la baie pe modul sleep. Aici trebuia să mă trezesc să fiu atentă să nu cad pe scări. Apartamentul a luat puncte în plus pentru curățenie, mobilier de calitate și spațiu dar a luat puncte în minus pentru scări și pentru faptul că nu era bine luminat/aerisit (avea ferestrele destul de mici comparativ cu spațiul).

Micul dejun a fost ok în toate cele 4 zilele și personalul foarte amabil. Au un loc de joacă imens exterior, iar în interior piscină de care s-au bucurat zilnic soțul și fetița.

Ne-am decis în prima parte a zilei să ne facem plimbările și să vizităm, iar seara, după somnul de prânz al celei mici, să o petrecem pe plan local. Oricum seara nu prea aveam foarte multe opțiuni. Cacica este la minim 30 de minute de mers cu mașina de orice.

• 

• 

În prima zi ne-am plimbat prin Cacica, am vizitat Bisericile, ne-am bucurat de peisaj iar soțul și copilul au vizitat mina de sare. Mirosul era foarte înțepător așa că am fost sfătuită pentru siguranța sarcinii mele să îi aștept afară. Salina are mai multe nivele iar vizitarea ei durează 1-2 ore. Urmele minerilor se văd la fiecare pas: graffiti, sculpturi de sare, altar, lac artificial care face legătură cu o sală de bal. Recent au adăugat o sală de sport și un muzeu cu obiectele folosite de mineri acum un secol.

Cacica este o localitate foarte frumoasă și liniștită.

• 

• 

Am revenit la hotel, ne-am comandat ceva și am mâncat la restaurant pentru prânz apoi am urcat în cameră să o culcăm pe cea mică de prânz. Pe la ora 14. Atunci a început tăierea porcului și obiceiurile la hotel, undeva afară. La ora 15 a venit Moș Crăciun chemat de alți turiști și i-a oferit și Anei din cadourile pregătite de noi. A fost un moment foarte frumos pentru Ana, moșul chiar părea autentic.

• 

• 

• 

Am înțeles de la ceilalți turiști că ar fi venit și câțiva colindători. Când am coborât după somnul celei mici, pe la ora 18, pentru masa tradițională, cum era precizat în ofertă, am prins finalul. Sau resturile. Nu mai era nimic pe masă, cum se punea ceva, cum era basculat de restul turiștilor, care păreau că își făceau provizii și pentru revelion. Am mâncat puțină friptură și prăjituri, dar NIMIC tradițional de porc. Pentru că totul se terminase. Am comandat de la restaurant (contra cost) ceva pentru cină, pentru a-i da copilului totuși să mănânce.

În ziua de Crăciun am fost la Mănăstirea Putna ( 1 oră cu mașina) unde am prins slujba și apoi la Mănăstirea Sucevița (30 de minute cu mașina).
La întoarcere, a început masa tradițională de Crăciun care a durat de la ora 14 până la ora 22 și a fost un fel de mini nuntă cu formație. În acest timp am reușit să mâncăm, să doarmă cea mică la prânz și să revenim la petrecere. A fost multă mâncare și bună, iar petrecerea a fost frumoasă.

• 

• 

Din păcate, în nicio zi nu a nins și a fost destul de frig afară. În cea de-a treia zi am vizitat Cetatea Sucevei (Cetatea de scaun a lui Ștefan cel Mare), ne-am plimbat prin centrul orașului Suceava și am vizitat Mănăstirea Voroneț. La Mănăstirea Voroneț erau mai multe trăsuri și am plimbat-o și pe Ana cu trăsura deoarece își dorea mult. În oferta noastră de cazare aveam mai multe propuneri, printre care și plimbare cu trăsura, doar că nu aveau cai.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Seara a durat cina de la ora 6 la 7 și cum Ana încă dormea nu am coborât fix la 6. Nu știam că la 7 se va termina. Am fost sunată de la recepție că ni se va aduce cina în cameră. Planurile noastre de seară erau să petrecem la restaurantul hotelului, dar ne-au spus că la 7 închid că au un alt eveniment. Minunat, ajungi în mijlocul pustietății și te plicitisești maxim. Normal că am avut la noi multe jocuri și am făcut diferite activități cu Ana, dar asta puteam să fac foarte bine acasă.

În ultima zi, în drum spre București am oprit la Cetatea Neamțului. Ambele cetăți vizitate arată foarte bine. Eu am mai vizitat cetățile și Mănăstirile din Moldova în liceu, dar acum, restaurate arată minunat. Am mâncat prânzul la Hanul Ancuței. Pentru atmosfera de acolo se merită să mergi o dată în viață, dar mâncarea nu m-a impresionat. Nici raportul calitate/preț.

• 

• 

• 

• 

• 

După 7 ore de drum și alte opriri prin benzinării și iarăși la părinții mei, în Buzău, am ajuns în București. Pe drum erau foarte multe obiective de vizitat: Muzeul Ciprian Porumbescu, Casa lui Ion Creangă din Humulești, Mausoleul de la Mărășești etc. Dar acestea adăugau un alt timp sosirii noastre acasă. Și parcă voiam să ajungem acasă.

Singurii colindători pe care i-am întâlnit în vacanța noastră de Crăciun au fost niște copilași care dacă nu ne colindau 2 versuri, ne cereau pur și simplu bani. Obiceiuri 0, mâncare tradițională, nimic deosebit. Nu pot spune că a fost o vacanță nereușită pentru că am petrecut timp de calitate în familie și am vizitat locuri noi. Dar timpul de calitate îl puteam petrece și acasă, să mâncăm ce ne place și să plecăm în alt concediu pe aceeași bani.