Dacă vrei să mergi la un film care să te treacă prin multe stări sufletești și la finalul căruia să ajungi acasă și să te gândești ore bune la el, atunci Copilul-problemă sau System Crasher este filmul la care trebuie să ajungi. Filmul a durat în jur de două ore și în timpul ăsta am trecut de la uimire, dezamăgire, tristețe, speranță, suspans din zece în zece minute, cred.
Eu sunt însărcinată și pur și simplu nu am mers la baie pe tot parcusul filmului să nu pierd ceva important. Crede-mă, pentru o persoană însărcinată asta este ceva major. :))
Filmul spune povestea unei fetițe de 9 ani, Benni, care provine dintr-o familie mono-parentală și mai are doi frați mai mici, pe care mama o aruncă în sistem, aș spune eu, pentru că nu știe cum să îi mai trateze deviațiile de comportament. Acțiunea se petrece în Germania unde par să aibă un sistem social foarte bine pus la punct. Dar fetița trece dintr-un cămin/spital/centru de plasament/familie adoptivă în altul în speranța că se va găsi o soluție pentru acest copil-problemă.
”Copilul-problemă” sau ”System Crasher” este un termen care se folosește pentru copii pentru care sistemul social, familia și societatea în general nu au o soluție.
Este un film care m-a pus foarte mult pe gânduri, dacă în Germania aceasta este situația, nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă la noi în țară. În film este vorba despre un copil care are o traumă din copilărie, este un caz extrem, scăpat de sub control, dar consider că dacă am aplica metodele potrivite pentru tratarea agresivității la copiii mici, nu s-ar ajunge aici. Și prin metode potrivite mă refer la iubire necondiționată, empatie, atașament, lucruri simple, zic eu.
Este un film emoționant, foarte cald, care a fost primit foarte bine de publicul din Germania (peste 500 000 de spectatori), a fost premiat cu Ursul de Argint la Berlinale, este dublu nominalizat la European Film Awards (pentru Cel mai bun film și Cea mai bună actriță în rol principal – Helena Zengel), este propunerea Germaniei la Oscar iar în România a primit Premiul Publicului la TIFF. Primele 2 proiecții de la București, din cadrul Zilelor Filmului german au fost sold out.
Las aici și un trailer:
Când am ajuns acasă de la avanpremieră filmului, pe la ora 22:30, fetița mea dormea. A doua zi dimineață am simțit nevoia să o strâng puternic în brațe și să îi repet pentru a ‘nșpemia oară cât de mult o iubesc.